Trail Explorers » Azores Triangle Adventure

După Cugirace am rămas fără țel, fără cursă la orizont, fără motivație pentru antrenamente! Panică! Cautând din scurt curse pentru perioada de toamnă care nu este foarte bogată în ofertă, am dat peste un multi stage race in minunatele insule Azore, Portugalia. Dacă in Aprilie ne-a placut așa de mult Madeira trebuia sa vizităm si celălalte insule portugheze din Atlantic. Așa ca Azores Triangle Adventure a devenit noul oviectiv pentru luna octombrie.

Travellin'

Am facut itineriariul așa încât să o vizităm si pe sora mea care s-a mutat de ceva ani în Portugalia continentala în orașul Coimbra, al treilea ca marime din Portugalia dupa Lisabona si Porto. Zbor Cluj-Bergamo WizzAir, Bergamo-Lisabona RyanAir, de unde am închiriat cea mai slabă mașina din univers, un Fiat500 obosit care aproape că ne-a lasat în drum pe autostradă în drum spre Coimbra. Am vizitat Coimbra, un oraș minunat, studențesc, viu si frumos aranjat, amplasat asemanător cu Clujul pe dealuri, iar apoi pentru două zile am dat o fugă și in Porto. Porto nu m-a impresionat, poate aveam eu așteptări prea mari, dar aglomerația si turismul exagerat m-a facut să apreciez si mai mult Coimbra. Dupa încă o zi in Coimbra am plecat către Lisabona de unde am luat Azore Airlines către Horta. Un zbor destul de lung peste ocean, cu o aterizare scathcy pe un vant puternic. Ajunși in Horta am realizat cat de mic și cochet este orașul, dar spre lasarea serii a devenit si pustiu nefiind o perioada turistică. Ne-am cazat la un resort draguț, ne-am plimbat prin oraș și pe dealuri înfuntând o vreme cu vânt puternic dar insorită, admirânt peisajele parcă desprine din povești. Vulcanul Pico omniprezent la orizont, cele mai fericite vacuțele pășteau liniștite pajiștile verzi ca într-un peisaj scoțian iar sigurele zgomote erau vântul și claxonul feribotului care pleca din port odată la cateva ore pe programul de iarnă.

Kit

A venit și seara în care trebuia să ne luam kitul. Am mers la teatrul din oraș, ne-am ridicat kit-ul și am asistat apoi la ședința tehnică care spre deosebire de alte ședințe tehnice a fost mult mai importantă deoarece am primit informații despre programul fiecarei zile, când și de unde se pleacă, care e procesul cu bagajele, cum sunt traseele și la ce trebuie să avem grijă.

Prima zi : FROM VINEYARDS TO THE MOUNTAIN

Prima zi a început destul de devreme, am mancat micul dejun la hotel pe grabă, ne-am decazat și fuga 1km până la feribot. Feribotul fiind transport public, nu doar pentru cursă, nu asteaptă pe nimeni, așa ca dacă l-ai pierdut asta este. Altă varianta de transport nu prea există, cei aprox 8 km dintre Ilha do Faial și Ilha do Pico fiind greu de parcurs înnot. Am pornit și instant am realizat ca nu e așa plăcut pe un feribot relativ mic. Răul de mare s-a instalat destul de repede ceea ce nu ajuta deloc la golul din stomac de dinaintea unei curse. Odată ajunși pe celalată insulă ne-am dus catre locul de start pe jos, pe o faleză aproape de centru orașului Madalena. Eu am îneput să îmi fac încălzirea în timp ce Iulia a dat un interviu videografilor/fotografilor care aveau să ne însoțeasca în toate zilele. Atmosfera era parcă de sărbatoare, toți fiind fericiți că am ajuns să alergam pe aceste insule superbe din mijlocul Oceanului.

Start! Am pornit în viteză de-alungul falezei pentru primii kilometrii apoi am intrat pe straduțele de macadam de culoare roșiatică facute din pietre vulcanice, printre viițele de vie specifice insulei care erau protejale de ziduri mici de pietre negre vulcanice cimentate de sute de ani. Primii 10 km am trecut ca vantul și ca gândul, traseul fiind in mare parte plat și foarte alergabil. După ce am trecut de primul și singurul punct de hidratare a început cu adevărat cursa! O urcare absolut dreaptă spre vulcan, la început pe macadam si podețe de beton, apoi pe un șanț creat intre doua garduri de piatră. 2km nu abia am alergat, tarseul fiind foarte tehnic cu pietre acoperite de iarbă înaltă. Aici a fost și singura porțiune unde am fost depășit de doi alergători mai puternici decât mine.

După au urmat niște drumuri de macadam mai alergabile, dar etapa fiind exclusiv în urcare nu a fost deloc ușor sa susțin ritmul de la început mai ales ca știam ca vor mai urma încă două zile intense. Am terminat prima zi în 2h 44min 27s in locul 12 la general și 5 la categoria de vârstă. O clasare nesperată având în vedere competiția fiind formată din atleți experimentați. Primul avea să fie spaniolul Fernandez care avea un loc 7 la OCC si 3 la Val D'Aran PDA, de departe cel mai bun atlet din cursă, fiind urmat de un compatriot mai în vârstă, Chema Martinez, dar cu experiența la olimpiada din Atena in 2004 unde a luat locul 9 la proba de 10000m și Beijing 2008 unde a luat locul 16 la proba de maraton.

De la finish se putea intra în rezervația vulcanului și se putea urca până pe cel mai înalt vârf din Portugalia, dar noi am decis sa ne pastrăm pentru următoarele doua zile. Am mers la cazare, alt hotel draguț aflat fix lângă port și am mâncat o pizza locală excelentă. Am mers și până la centrul comercial al orașului care supriza, avea și un Burger King!

A doua zi: Fajãs Jorge Island

Wake up, eat, sail, race, eat, relax and repeat. Asta avea sa fie programul în toate cele trei zile. Ne-am bucurat ca de data asta stăteam chiar lângă port și nu a trebuit să ne trezim prea devreme. Apoi drumul cu feribotul avea să fie si mai lunge, de aproape o oră jumate până pe Ilho do São Jorge, in cel mai mic orașel dintre cele care am stat, Vellas. Dupa călătoria cu feribotul am fost transportați cu un microbus pana la locul de start, traversând o buna bucată din insulă. Startul era din vârful dealului și începea cu o coborâre serioasă ce avea să ne ducă până la nivelul oceanului, intr-un mic sat pescaresc. Apoi a urmat o urcare criminală incepută pe un drum de beton, apoi printr-o pădure deasă. Căldura era mai accentuată decât în ziua precedentă și umezeala se simțea simțită. Ajunșu iar în partea golașă a insulei, pe vârful coamei am început a merge pe un drum de macadam în curbă de nivel până ce am ajuns la o potecă îngustă cu multe pietre umbrită de niște copăcei pitici. Aici am simțit ca sunt deja obosit și ma durea deja șoldul stang. După ce am trecut de punctul de control din vârful urcării a urmat o mega coborare! Parca eram pe o vale din munții Făgăraș, doar ca la capătul vaii era oceanul învolburat. Aici m-a prins din urmă prima fată de care nu m-am putut ține prea mult timp. Era genul de potecă ingustă tehincă pe care le iubesc sa le alerg, să mă simt ca un alergător adevarat care fuge de mănâncă pământul, dar din pacate durerea mea de picior mă cam încetinea și îmi faceam griji pentru ultima zi. Cu chiu cu vai am ajuns iar la ocean, de data asta pe partea opusă a insulei, unde marea era total diferită: valurile mai mari și malul învolburat! Am trecut printr-un sat pitoresc cu case de piatră ca apoi sa mai avem câteva mici sușuri și coborâșuri până la finish. Am terminat al doilea stage de 24,8 km cu 1108 m elevație in 2h 51 min si 55 s. Pe final am fost depășit de câțiva alergatori așa ca am ajuns pe locul 15 la general si 5 la categorie. Anomalia facea ca eu să urc la categorie după cele doua zile pe locul 4, loc care parcă mă făcea sa mă gândesc ca un podium la categorie este posibil dacă în ultima zi pornesc tare și pun 15 min difernță de cel de pe locul 3.

Nu am așteptat prea mult ca a sosit și Iulia și ne-am bagat în primul mini bus care avea să ne ducă inpoi in Velas. Am crezut ca Madeira are cele mai inguste și abrupte șosele din lume, dar mi-am schimbat părerea când am vazut ce urcăm cu minibusul nostru. Ajunși la cazare ne-am relaxat, am admirat apusul, am mers la un supermarket să ne luam una alta unde surprinzător am găsit snacksuri românești Crocco. Seara ne-am dus la unul din puținele localuri deschise din micuțul orașel unde ne-am bucurat de un steak de vită argentinean.

A treia zi: Volcanoes Trail, Capelinhos volcano

Teoretic micul dejun era ratat deoarece feribotul pleca la 8:30 iar micul dejun incepea tot atunci, dar cei de la hotel au fost drăguți și au mutat micul dejun cu o oră mai repede deoarece majoritatea celor cazați erau de la cursă. Se vedea clar ca nu este sezonul turistic. Am mâncat bine și ne-am dus către cel mai lung drum cu feribotul, drum pe care am mai dormit puțin. Apoi a urmat o călătorie destul de lungă cu autobuzul până în cel mai îndepărtat loc de pe insulă, loc in care se afla un far transformat în muzeu. Aici am luat un al doilea mic dejun ca deja trecuseră cevea ore de la primul și ne-am aliniat la linia de start pe o plaja cu nisip negru.

Startul ultimei curse a început direct cu o urcare serioasă pe o potecă din stancă cu nisip ca apoi să intrăm într-o pădure deasă de copaci pitici. Căldura era mare, mai mare decât în toate zilele de când am ajuns in Portugalia, iar asta m-a făcut să ajung fără apă la primul punct de hidradare. A urmat o potecă ca in Madeira, de-alungul unui canal de apă, umbrită de o pădure bogată, unde mi-am recuperat puterile și m-am răcorit bine. Apoi am continuat ascensiunea pe un drum de piatră vulcanică până în vârful vulcanului unde am avut cea mai spectaculoasă priveliște pe care am vazut-o vreodată într-o cursă. Craterul vulcanului era gigantic, ne-a luat cel putin 30 de minute să dam jumate de circumferință.

De aici a început o lungă coborâre pe drumuri late de piatra vulcanică pe care au mai trecut și mașini din când în când. Gândul îmi stătea doar la faptul că mai e puțin și e gata cursă. Locul 4 la categorie era ca și bătut în cuie, nu avem cum să îl întrec pe cel din față și apoi să mă și îndepărtez suficient de mult cât să recuperez ce am pierdul în zilele precedente.

Am terminat ultima etapă de 33 km fix cu 1,687 m în 4h și 5 minute.